Pagina de start a forumului IN-SLAPI.MyForum.ro
  Acum este: 18/11/2026 15:51   

Pagina de start a forumului IN-SLAPI.MyForum.ro -> Plante

Vreau un BONSAI

  Autor    Thread Creaza un subiect nou Raspunde la subiect
Carmenush
Moderator
Moderator


Data inscrierii: 24/Mar/2008
Mesaje: 390
Vreau un BONSAI

Fetelor as vrea sa imi cumpar un BONSAI dar... am rezerve

o citez pe Carmen cu sfaturi
CUM CUMPARAM UN BONSAI?
Ce posibilitati ofera piata romaneasca in materie de bonsai? Inainte de toate se impune o precizare: ceea ce se ofera spre vanzare in florarii, piete, supermarketuri sau aiurea, nu poate fi nici pe departe catalogat drept bonsai. Acesti pomisori constituie doar materialul de pornire care, modelat si prelucrat pe parcursul mai multor ani, va deveni un adevarat bonsai. Fenomenul nu este specific tarii noastre. Peste tot in lume se procedeaza la fel. Principalul pretext este acela ca arta bonsai presupune formarea copacilor miniaturali si nu simpla achizitionare a unui exemplar gata facut de altul. Deci, se considera ca cei interesati vor cauta pe piata materia bruta, iar nu bunul finit. Un alt motiv este acela ca odata realizat, un bonsai rar este pus in vanzare, iar daca totusi se intampla, pretul este pe masura.

Un ochi antrenat
Dar si acest material brut – denumit „prebonsai” in societatea pasionatilor artei – este de diferite calitati. Un prebonsai de valoare va iesi intotdeauna in evidenta in fata unui ochi antrenat, prin potentialul sau si prin acele cateva detalii ce tradeaza felul in care a fost modelat. Daca in alte tari, in care aceasta activitate are deja o anumita amploare, exista pepiniere specializate care ofera un material de caracteristică la preturi rezonabile, la noi in tara, unde miscarea bonsai este inexistenta, la ora actuala facandu-se abia primii pasi timizi in aceasta directie, oferta este slaba iar valoarea prebonsailor este indoielnica. Principala problema o reprezintă faptul ca acestia nu sunt vanduti de cunoscatori ai genului, ci de persoane care, in cel mai fericit caz, se ocupa de plante in general; in rest, marea majoritate, sunt simpli comercianti. Cu toate acestea, chiar daca mai rar, mai „scapa” si cate-o planta de valoare. Tocmai pentru ca prea multe informatii nu se pot obtine de la comerciant, doritorii ar trebui sa urmareasca o serie de aspecte la achizitionare.

Atenti la detalii
In primul rand, cautati plantele ce au atasat un certificat de provenienta, acesta continand, pe langa numele producatorului si numele speciei impreuna cu cateva indicatii legate de intretinere. Este garantia ca acea planta a fost ingrijita de un profesionist. Evitati acele „cioate” cu doua-trei ramuri, plantate in vase chinezesti de duzina, menite a lua ochii cumparatorului.

Apoi, studiati planta cu atentie. Corpul nu trebuie sa aiba urme pe scoarta, ramase de la sarma cu care a fost legat. In caz contrar, veti astepta destui ani pentru ca acestea sa dispara. De asemenea, taieturile executate trebuie sa fie curate si cu vadite semne de vindecare. Un alt aspect important este structura coroanei si pozitionarea ramurilor. De foarte multe ori, pentru a da un aspect mai compact coroanei, ramurile sunt aglomerate, se intretaie, se intersecteaza cu trunchiul ori sunt de-a dreptul incolacite in jurul acestuia. Lasati deoparte aceste exemplare, chiar daca frunzisul des va face cu ochiul. O planta cu ramuri bine delimitate, aerisite si care se indeparteaza de trunchi intr-un mod cat mai firesc, este ceea ce cautati.

In cele din urma, dar nu in ultimul rand, conteaza dispoziția de sanatate a plantei. Daca un cunoscator isi poate permite sa cumpere un exemplar bolnav (stiind ca-l poate vindeca) pentru ca-l atrag la acesta alte caracteristici, este bine ca dvs. sa alegeti numai plantele sanatoase. Verificati sa nu existe daunatori, pentru a nu va infesta si plantele pe care deja le-aveti acasa. Frunzele arse pe margini, vestede, patate ori rasucite, tradeaza prezenta unor ciuperci la fel de periculoase. Ramuri uscate intr-o proportie mare pot semnifica faptul ca ceva nu e in regula in subteran. Iata, deci, ca sunt destule lucruri carora trebuie sa le dam atentie atunci cand cumparam un prebonsai.

Bonsai atragatori
De obicei, pe piata romaneasca am intalnit ulmi chinezesti (Ulmus parvifolia), ficusi (benjamina, retusa, salicifolia, microcarpa, etc.), diferite varietati de Ligustrum sp., mai rar Sageretia, Serrisa foetida si Carmona. Varietatile de ulm si ficus sunt teribil de rezistente si tolerante, astfel ca le recomand; mai ales ca bonsaii obtinuti din aceste specii sunt cumplit de atragatori. Daca v-ati hotarat sa cheltuiti o anume suma pe întocmai plante, sper ca cele cateva randuri de mai sus sa va fie de folos.

Mesaj 26/03/2008 00:23 
 Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat  Raspunde cu citat (quote)  
Carmenush
Moderator
Moderator


Data inscrierii: 24/Mar/2008
Mesaje: 390

Tot Carmen ne spune

un bonsai nu are nevoie de tot atata apa cat o planta de apartament, dat fiind vasul mic in care este plantat. La fel de-adevarat ca un anumit mod de a uda, are rostul sau alaturi de tunderea radacinilor, a ramurilor ori a frunzelor, in mentinerea dimensiunilor reduse ale plantei. Totusi, haideti sa vedem cat de valabil este acest „sa udam mai putin”.

Din pacate, cei mai multi dintre noi inteleg ca trebuie doar sa umezeasca un pic solul bonsaiului. In primul rand, e necesitate sa lamurim faptul ca udarea unui bonsai difera in functie de specie, de mărimile sale si ale vasului, de substratul in care e plantat, de locatie, de varsta plantei, de anotimp. Deci, iata ca avem de-a face cu numeroase variabile, care nu îngăduie stabilirea unui set de reguli universal valabile. Bine-nteles ca reguli exista, dar astea vizeaza liniile generale. Udarea bonsailor este o activitate mult mai complexa decat ar putea parea la o prima vedere, unii considerand-o o arta in sine. In Japonia se spune ca unui invatacel poti sa-i pui foarfecele in mana din întâia zi, dar de stropitoare nu are voie sa se atinga in primii 2-3 ani.

Pentru a ne face o fotografie cat mai apropiata de ceea ce inseamna udatul bonsailor, haideti sa luam pe rand acele variabile de care vorbeam mai sus. Specia – influenteaza atat cantitatea si tipul de apa folosita, cat si modul in care este ea administrata. Este evident ca un ienupar nu poate fi udat la fel ca o salcie sau un gutui japonez. Ienuparul prefera soluri mai uscate (deci intervalul dintre doua udari va fi mai mare) dar apreciaza umiditatea la nivelul frunzelor, recomandandu-se in perioada de crestere pulverizarea zilnica a coroanei. Salcia are nevoie de o umiditate mai ridicata si cat mai constanta in sol si in aer, in timp ce gutuiul japonez accepta apa doar in sol, nesuportand pulverizarile care ar duce la distrugerea florilor, fructelor sau chiar la patarea frunzelor. De asemenea sunt specii, cum ar fi azaleea sau camelia, care au trebuință de o apa mai acida. Deci, iata ca am pomenit doar cateva plante, dar cat de variate sunt necesitatile lor! Ideea este ca cel ce intra in posesia unui bonsai trebuie sa se documenteze, sa cunoasca specia si conditiile de intretinere ale acesteia.

Dimensiunea bonsaiului si implicit a vasului, influenteaza atat cantitatea de apa cat si frecventa udarilor. Bunul simt ne spune ca in cazul unui vas mai mare va fi nevoie si de mai multa apa. Daca ne referim la o singura udare, este adevarat. Insa, pe parcursul unei luni de zile s-ar putea sa avem surpriza sa constatam ca am întrebuințat mai multa apa la un vas mai mic, decat la cel mare. Explicatia este simpla: vasul mic pierde umiditatea mult mai repede, asa ca necesita udari mai frecvente. Trebuie acordata atentie acestui aspect mai ales pe momentul verii cand, in cazul unui mini bonsai, s-ar putea sa fim nevoiti sa-l udam chiar si de 2-3 ori pe zi.

Substratul este elementul cel mai important, cand vorbim despre udarea bonsailor. De valoarea acestuia depinde daca apa ajunge, sau nu, la toate ramificatiile radacinii. Si ca tot am atins aceasta problema, ma vad nevoit sa fac o paranteza: de-a lungul timpului (cu parere de rau o spun), nu mi-a fost dat niciodata sa vad un bonsai sau prebonsai oferit spre vanzare, care sa fie plantat intr-un substrat corespunzator. Poate nu am stiut eu unde sa caut, dar in cvasitotalitatea cazurilor era vorba de un amestec de pamant de flori, turba si nisip, de o granulatie mult prea fina. Apoi, in cazul bonsailor importati, solul este intentionat mai compact, pentru a nu se cauzează dezradacinari in timpul transportului, de multe ori stratul superficial din vas fiind tratat cu o rasina cu rol de liant, care trebuie inlaturata la destinatie. Dar se presupune ca acest lucru e facut de cel ce-l ofera spre vanzare. Peste tot in lume se insista pe acest aspect care, se pare, este mai greu inteles: substratul pentru bonsai nu trebuie sa contina particule mai mici de 2-3 mm. Chiar si adaosul oraganic, fie ca e turba, coaja de pin sau ce se mai foloseste, este cernut si se pastreaza doar granulele corespunzatoare. Trebuie sa fie format din materii care sa absoarba foarte bine apa, pe care apoi s-o elibereze treptat radacinilor. Acestea se dezvolta cel mai bine intr-un mediu umed dar oxigenat, varfurile (acele „mustati albe” la nivelul carora se face asimilarea) aderand la suprafata particulelor. Aceste aspecte trebuie avute in vedere de cel ce a achizitionat de curand un bonsai, cu recomandarea ca in urmatoarea primavara sa faca o inlocuire a substratului, daca acesta nu corespunde.

Haideti sa revenim la udare si sa distrugem acum acel mit cu „udati mai putin”. Regula de capatai este aceea ca atunci cand udam un bonsai, solul acestuia trebuie saturat de apa. Cand avem un substrat bine compus si asezat in vas, este simplu: utilizând o stropitoare cu gauri fine, udam pana ce apa iese prin gaurile de evacuare ale vasului. Asta nu inseamna ca la primele picaturi de apa observate, ne oprim. Udam in continuare pana ce apa curge, efectiv, prin gauri pentru a avea garantia ca a ajuns la toate ramificatiile radacinii. E bine ca procedeul sa se repete dupa 10-15 minute. De ce acest lucru? Pai, fizica fluidelor si bunul simt ne spun ca apa va cauta calea cea mai rapida catre fundul vasului. Apoi, se mai petrece urmatorul fenomen: apa are tendinta de a respinge suprafetele perfect uscate. La prima repriza de udare, e posibil ca ea sa nu fi atins toate particulele din sol, chiar daca a curs siroaie prin gaurile de evacuare. Lasand timp ca acestea sa se umezeasca prin transfer de la particulele vecine, la urmatoarea repriza vom avea garantia ca solul este saturat de apa. Dupa aceasta, scurgem bine vasul si-l punem la locul sau. Simplu, nu? Ce arta, ce filozofie...

Ei, dar cum procedam cand avem de-a face cu un substrat rebel, ce pare ca nu vrea sa ia apa? Sau cand toata suprafata vasului e acoperita de muschi? Vom observa ca la incercarea de a uda, apa se va scurge pe suprafata solului sau a muschiului, curgand prin lateral, afara.

In cazul unui vas fara muschi, vom zgaria suprafata solului pentru a rupe pelicula formata prin tasare in stratul superficial (este ca si cum am sapa, dar la alta scara). Uneori, chiar si la un substrat bine ales, apare acest fenomen datorita imbatranirii sale. In timp, particulele se faramiteaza si tind sa se compacteze. Dupa aceasta, pulverizam pentru a umezi bine si procedam la cele doua reprize de udare. In cazul unui vas acoperit de muschi, este suficienta o pulverizare prealabila, pentru a-l umezi astfel incat sa permita trecerea apei.

O metoda alternativa de udare a bonsailor, insa destul de controversata, este scufundarea totala a vasului intr-o vana cu apa timp de 10-15 min. Unii o recomanda, altii sunt mai rezervati. Argumentele pro ar fi acelea ca garanteaza saturatia solului, ca este mai rapida, putand scufunda mai multe vase odata, ca este mai sigura pentru incepatori. Cele contra, sustin ca prin acest procedeu se pot oferă boli de la un copacel la altul, ca nu este de preferat in cazul colectiilor mari, de sute de bonsai, s.a. Ramane la aprecierea fiecaruia sa aleaga una dintre aceste metode de udare. Avand in vedere faptul ca acest articol se adreseaza in special celor ce abia au achizitionat unul sau doi bonsai, recomand fara rezerve si metoda prin scufundare.

Bun! Am observat ca se uda cu sarg, se uda intens, atunci de unde D-zeu a aparut acel „udati mai putin”? Probabil dintr-o rea intelegere a faptului ca pentru bonsai nu exista un program de udare, de genul o data pe zi sau o data la doua zile. Bonsaiul se uda atunci cand are el nevoie. O alta regula de capatai este aceea ca urmatoarea udare se face dupa ce suprafata solului a avut timp sa se usuce. Prin suprafata solului nu intelegem întâiul înveliș de particule, ci stratul superior in profunzime, pe o adancime de aprox. 1-2 cm, in functie si de adancimea vasului. Acest lucru poate surveni la o zi, la doua, sau la o saptamana de la udarea anterioara. De aceea, copaceii trebuie observati si inspectati zilnic.

Locatia influenteaza frecventa cu care se face udarea si nu cantitatea de apa folosita. Evident ca in cazul unei specii ce necesita cat mai mult soare tot timpul zilei (ienuparul, de ex.), udarile vor fi mai frecvente decat in cazul unei azalee pe care o tinem in semi-umbra. Regula de baza este aceeasi: urmatoarea udare, dupa uscarea stratului superior (cu mici tolerante, in functie si de necesarul speciei).

Varsta plantei are un cuvant de spus in legatura cu modul de udare. Daca e vorba de o planta tanara pe care abia o formam ca bonsai si lucram inca la progresul anumitor parti ale acesteia, cum ar fi cresterea in calibru a trunchiului, stabilirea ramurilor principale, etc., vom uda in consecinta stimuland cresterea. Daca vorbim de un arbore de 30-40 de ani, deja format si a carui forma vrem sa o pastram cat mai mult posibil, vom uda mai atent, mai cu masura.

Anotimpul influenteaza modul de administrare a apei din motive ușor de-nteles. E normal ca de primavara pana toamna, in perioadele de maxima crestere, udarea sa fie mai generoasa fata de iarna cand nu vom uda deloc, sau vom mentine doar umiditatea, in cazul anumitor specii. Deasemeni, vara cand temperaturile devin caniculare si aerul uscat, vom avea grija sa pulverizam des si intens. Vara vom uda seara tarziu, pentru a mentine umiditatea pe tot timpul noptii, pe cand iarna, vom face eventualele udari dimineata tarziu, evitand ca inghetul din timpul noptii sa ne afecteze plantele.

Udarea mai depinde si de alti factori, inafara celor enumerati mai sus. Anumite tehnici impun un regim aparte al administrarii apei. De exemplu, e bine ca planta sa nu fie udata inainte de legarea cu sarma si indoirea ramurilor, pentru a fi mai flexibila si pentru a evita ruperile. Dupa o defoliere, planta se muta intr-un loc mai umbrit si se uda mai putin. In perioada de dinainte si dupa altoire se aplica un anumit regim de udare, care difera si in functie de specie.

Iata deci, de cate lucruri depinde udarea bonsailor si cate lucruri depind de felul in care-i udam. Ca poate fi considerata o arta in sine, deosebit de posibil. Dar pana sa atingem un nivel artistic, e bine sa invatam sa ne cunoastem copaceii, sa invatam sa-i intelegem atunci cand cer ceva, sa stim ce, cat si cand sa le dam, pentru a-i mentine sanatosi si fericiti si pentru a ne bucura cat mai mult timp de splendoarea lor

Deja m-am ingrozesc

Mesaj 26/03/2008 00:25 
 Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat  Raspunde cu citat (quote)  
  Afiseaza mesajele pentru a le previzualiza:      
Creaza un subiect nou Raspunde la subiect

Mergi direct la:  


<  Last Thread | Next Thread  >

Forum Rules:
Nu puteti crea un subiect nou in acest forum
Nu puteti raspunde in subiectele acestui forum
Nu puteti modifica mesajele proprii din acest forum
Nu puteti sterge mesajele proprii din acest forum
Nu puteti vota in chestionarele din acest forum

 

Powered by phpBB © 2001 phpBB GroupFa-ti si tu propriul forum GRATUIT, pe www.myforum.ro

phpBB Template by Vereor.